I'm good enough !

Mereu pretind că sunt bine și că nu-mi pasă; pretind că nimic nu mă afectează, dar nu este așa. TOATE mă afectează, fiecare într-o anumită măsură și, în ultimul timp, am încheiat mult prea multe zile spunând ”nu e corect”. Și, la dracu, nu e corect !
Privesc acum în trecut și văd toate persoanele astea speciale pentru mine, stând chiar lângă mine ... Și apoi privesc în viitor: văd în continuare persoanele astea, dar ele nu mai sunt aici pentru mine ... S-au schimbat, au alt anturaj, iar eu nu mai însem nimic pentru ele. Poate că nu ar trebui să mă afecteze, dar o face. Și aici e vorba despre două persoane, doar două ! Am crescut alături de ele și credeam și speram c-o să fie mereu aici, dar mă uit acum ... Și mă întreb cine naiba sunt persoanele astea, pentru că eu nu le mai pot recunoaște ! Ele se înțeleg bine cu prietena mea cea mai bună, iar eu mă simt puțin ... ciudat. Obișnuiau să-mi alcătuiască mie universul și acum, gata, n-o mai fac. 
M-am tot intrebat ”Nu sunt suficient de bună?” și, multă vreme, chiar mă împăcasem cu ideea asta - că nu sunt suficient de bună: pentru mine, pentru acele persoane, pentru oricine, dar știți ce ?

Nu sunt perfectă, dar sunt îndeajuns de bună ! Iar dacă pentru voi asta nu e suficient, atunci îmi pare rău pentru voi. Am dat tot ce-a fost mai bun, n-a fost destul probabil, asta e. Sunt rănită, nervoasă, supărată, dezamăgită și demoralizată, dar știți ce ? Lumea nu se oprește cu voi ! Am să zâmbesc și am să trec peste, nu e un capăt de țară.