Și mâine e iar luni și nu am deloc chef de liceu. Mă gândesc doar așa: mă ascultă la muzică (solfegiu plus instrument), apoi normă la sport (rezistența) și, poate, aduce teza la mate, unde știu că am fost un micmare dezastru. Sunt trei mari și late ! Trei lucruri care mă fac să vreau să îndepărtez lunea de duminică ...
Îmi doresc și nu-mi doresc vacanța - anul ăsta a trecut mult prea repede, sper ca următorii să treacă mai încet, vreau să mă bucur de ei, de colegi, de bucurii și, evident, de necazuri.
Timpul trece indiferent de circumstanțe - nu se oprește dacă sunt supărată sau dacă plâng, el continuă să treacă; nu oprește nici dacă sunt fericită și aș vrea ca momentele alea să dureze o veșnicie. Am învățat că timpul mă poate salva, la un moment dat, dintr-o situație neplăcută, dar poate să mă facă să mă simt prost, pentru că a trecut prea repede și eu voiam să mai dureze. E ca exemplul acela ”dimineața, când sună alarma, zece minute trec cât unul, iar la liceu, în ore, un minute trece cât zece” :)).
În orice caz, timpul e un mare nenorocit și nu ține NICIODATĂ cu noi. Ne poate păcăli în anumite momente, dar nu e nimic real - e totul o iluzie stupidă; iluzie, da, iluzie am spus, dar nimic magic. Numai iluzii care se pierd mai apoi în van.
Dar cine are nevoie de iluzii ? Ducă-se ...
Oh da, luni... :[ Şi când o să vină miercuri (sau joi), realizăm că s-a mai scurs o săptămână.
RăspundețiȘtergereXD
Daa, chiar așa e. Și atunci parcă mi-aș dori, cumva, să fie iar luni sau așa. X_X
RăspundețiȘtergere