Dacă am rămas vie după ziua asta nenorocită (și, în mod evident, am rămas), rămân vie după orice. Să spun că am avut o zi proasta ? Nu, e prea puțin spus. Mă simt atât de obosită psihic, demoralizată, nimic nu merge bine, nimic. Că e vina mea, că nu e vina mea, sincer să spun nici nu mă interesează - când un fapt deja e consumat, degeaba mai căutam un vinovat; e ca o țigară, odată fumată, nu se mai reface.
De mâine cică încep ploi, asta e o veste minunată ! Da, poate nu pentru majoritatea oamenilor, dar pentru mine e genial și, DA, LA NAIBA, SUNT O EGOISTĂ ! De multe ori mă gândesc doar la binele meu, așa e, nu am de ce să nu recunosc.
Sunt cu moralul la pământ, nu știu ce naiba mă reface acum. Timpul.
În mama ei de treabă, nici măcar coerentă nu mai sunt. Nu știu. Am obosit; nu mă mai consum. Vreau doar un somn lunglunglung.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu