Şi e vineri.

Surprinzător sau nu, e vineri. Am trecut cu bine peste ultima teză din an şi, sincer, cea de care mă temeam cel mai tare. Ieri am învăţat toată ziua, m-a durut capul, am simţit că o iau razna şi tot aşa, dar, slavă cerului, a trecut. Mă simt obosită ca naiba, nici chef de ieşit afară nu prea am, aş tot dormi şi lenevi, dar nu prea îmi iese. Sunt, ca să zic aşa, invidioasă pe unii amici, de la alte licee, care nu au teme, nu se stresează cu teste sau teze ... Totul pare/este atât de simplu la ei, idk; cu toate astea, nu aş da liceul meu (clasa mea!) pentru niciun alt liceu.
E vineri, aşa că nu prea mai vorbim de coerenţă; e după amiază şi mă doare capul, mi-e lene să mă mişc din pat, mi-e lene să dau replay la melodie, mi-e lene şi să respir.
Anyway, important e că au trecut tezele şi, da, sunt încă în viaţă şi, da, mai am puterea să ţopăi încă, cu toate că aş dormi cel puţin trei zile şi trei nopţi încontinuu. Slavă cerului pentru weekend, deşi promit că nu fac nimic ! Doar tema la mate şi repetiţii la instrument. Atât.