Au festin du diable

Ma naissance n'apportera pas le moindre profit a l'univers. 

Ma mort ne diminuera ni son immensite, ni sa splendeur.

Personne n'ai jamais pus m'expliquer pourquoi je suis venu, pourquoi je partirai.

Simt că mă duc dracului, la propriu. M-a luat o răceală incredibilă, care parcă se tot accentuează, în loc să treacă. Nu ar fii așa mare scofală, spui ”ah, dă-o dracului, e o simplă răceala”, dar, eu, când sunt răcită, devin destul de instabilă, în sensul că sunt mult, mult mai sensibilă decât de obicei. Tocmai pentru că stau acasă și nu mă pot mișca prea mult din pat, am destul timp să mă gândesc la viață, la amintiri, la trecut, la tot ce e omenesc posibil și imposibil și mă cuprinde o melancolie blegoasă și o nostalgie supărătoare, încât îmi vine să mă împușc cu coada de la mătură.

M-am apucat, ieri, să citesc Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș și nu pot spune că o ador, așa cum ador Invitație la vals de același autor, dar nici că-mi displace. Îmi place modul lui Drumeș de a scrie, mă face să trăiesc scrierile lui, mă impulsionează să fac lucrurile pe care-mi doresc să le fac, în sfârșit, mă lasă surprinsă, mereu, într-un mod plăcut. Am să scriu despre carte când o termin (rezumat și părere personală).

Hai să spunem că înțeleg atât de bine ...

Suflește, n-aș putea să spun cum sunt. Am să scriu în altă zi despre asta, acum mă doare capul și mi-e rece; am temperatură și nu-s în cel mai strălucit mood posibil (se putea totuși și mai rău).