Cer nu foarte senin, muzica, ceasca de cafea in fata. Mi-am luat portia de plans, gata, mi-a trecut. Si de ce-am plans ? De dragul vremurilor trecute. Nu stiu. De proasta. Asa.
Bulltshit. Eu nu beau cafea, nu stiu de ce am facut-o; e amara, nu am vrut sa pun zahar in ea. Cred ca am facut-o sa-i simt mirosul, cum era atunci cand tu beai cafea dupa-amiaza si-am vrut s-o beau ca tine - tare si amara. Dar nu pot, era mai usor cand luam doar o gurita mica de la tine si ma strambam spunandu-ti ca nu e buna. E oribila. O sa se raceasca si-am s-o torn pe toata-n chiuveta si-am sa spal ceasca, am s-o pun la scurs si maine-am sa fac alta cafea.
Si-am sa-mi fac cafea in fiecare zi, daca asta inseamna c-am sa ma satur de amintiri ...
Din pacate nu cred ca o simpla cafea poate rezolva toate problemele astea :(
RăspundețiȘtergereNici eu nu prea cred, dar uneori imi place sa-mi pacalesc sufletul ...
Ștergeredaca asta te face fericita..sa-ti pacalesti sufletul..
Ștergeredraguta postare. si trista..
Nu ma face fericita, dar ... ma gandesc ca e tot ce mi-a ramas.
ȘtergereNici eu nu beau cafea,dar ador mirosul,ma duce cu gandul la dimineti racoroase alaturi de persoana draga.Putin melancolic articolul,dar foarte dragut!:)
RăspundețiȘtergereMerci :3
Ștergereimi place...imi place foarte tare modul in care iti asterni tu gandurile...fictive sau nu,postarile tale sunt frumoase...
RăspundețiȘtergereP.S.: as vrea sa-mi spui ca sunt reale,as vrea ca sufletu-mi sa fie alinat la gandul ca mai sunt oameni ca mine
Ultima fraza este ...impresionanta..
RăspundețiȘtergere