m-am inselat ...

Nu am ce sa scriu, nu am ce si nici de ce ... Poza face cat toate cuvintele din lume 

you are mine !

N-a fost romantic nimic, cel putin asa-mi place sa cred. A fost nevoie sa te simt.
M-ai strans in brate atat de tare, ca n-am mai putut respira, m-ai sarutat pana cand am simtit cum ma ustura buzele, aproape ca-mi sangerau; m-ai tinut de mana, ti-ai impleticit degetele cu ale mele si se potriveau perfect. M-am simtit atat de fericita c-as fii putut sa plang. M-ai ajutat sa trec la o noua etapa, pacat ca esti atat de nepotrivit. M-ai sarutat din nou si din nou si din nou, pana am simtit gust de sange pe buze. Parca ne grabeam. Spusesem c-o sa oprim timpul, sa fim doar noi, dar timpul a trecut atat de repede, incat pare c-ai stat doar o ora cu mine. Dar a fost mai mult ...

Si-am sa te mai vad si-alta data, dar pana atunci ... ? Pana atunci am urmele bratelor tale pe trupul meu, buzele facute praf de buzele tale, parfumul tau in hainele mele si speranta c-o sa devii potrivit intr-o zi !

Dreams.

Cand eram mica, visele alergau dupa mine si, de cele mai multe ori, ma prindeau.
Acum sunt mare si alerg dupa vise, dar, ca si-n copilarie, ele sunt mai rapide ca mine.

Confuzie.

Intoarce-te acum. Suna la interfon si cere-mi a doua sansa. Am sa ti-o dau, promit, fara sa ma gandesc de doua ori.

Dar nu te-ntorci. Nu ma mai iubesti. Esti departe. Te-ai schimbat. M-am schimbat. Ne-am schimbat. Nu mai exista un viitor pentru noi. Nu mai exista noi. Mi-a spus o colega ca a da cuiva a doua sansa, e ca si cand ii oferi un glont bonus, pentru ca nu te-a nimerit indeajuns de bine prima data. Dar m-ai nimerit, te asigur, unde n-ar fii trebuit sa ma nimeresti - m-ai secat de viata si de fericire. Nu stiu ce e in capul meu, in inima mea acum ... Imi e mila de mine si ma condamn singura, ma judec si ma insult. Stii ceva ? Doar opreste-te, nu-mi mai da mesaje si du-te naibii ! Te porti ca si cand n-ar sta intre noi doi o prapastie adanca de timp si distanta. Nu ma mai iubesti. M-am schimbat. Nu mai sunt mica si naiva. Fiecare greseala pe care-o fac acum, in legatura cu noi doi, nu mai e greseala, e o alegere pe care-o iau; si o iau chiar daca stiu c-o sa ma faca praf. Si nu-mi cer scuze mie cand iau decizia, am sa-mi cer scuze mie atunci cand sufletul imi va fii in genunchi, perna uda si patul martor la noptile de plans. Multumesc ca ma faci sa ma simt vie, ucigand ce-a mai ramas bun in mine.

P.S. Cu liceul a mers foarte bine, colegi minunati, alea alea, colega noua de banca, sper sa fie okay anul asta si sper doar la note mai mari. Am inceput destul de bine clasa a zecea, ni s-au schimbat niste profesori si sunt putin speriata - la fizica, in special; o sa facem cu directoarea. Pai, pe toate planurile, bafta mie ! Si bafta si voua la scoala - cei care cititi postarea asta : )

Amar.

Pe cine incerc sa pacalesc ? Cu spartul cestii and stuff ? Inca-mi e dor de tine, ca naiba de tare. De cate ori recitesc o conversatie dintre noi doi, ma buseste plansul. Ca acum. Am recitit toata arhiva, de prin 2011 sau asa ceva; e gresit si acum ma inec in lacrimi, fara un motiv prea bun. E trecutul, e "a fost odata", nu aveai dreptul atunci sa-mi promiti ca va fii "pana la adanci batraneti" si, totusi, ai facut-o ... Si te-am crezut.

Vreau doar sa te mai imbratisez odata si-apoi, promit, nu voi mai avea nicio dorinta ! Vreau sa ma strangi in brate asa cum obisnuiai s-o faci si sa fii iar aici, sa fii la fel ... Atat.

S-a spart.

Am trantit ceasca de pamant cat de tare am putut, asa plina cum era. Toata cafeaua s-a imprastiat pe jos. In alte circumstante mi-as fii iesit din minti vazand dezordinea cauzata, dar acum nici macar nu mi-a pasat. Cafeaua se prelingea printre cioburile cestii tale. In fond, nu aveam nevoie de ea, eu nu beau cafea ! 

Si sunt gata. Probabil c-are sa-mi mai fie dor de tine si-n alte dati si probabil ca tu ai sa fii departe si atunci, dar are sa-mi treaca. N-am sa mai beau cafea tare si amara din ceasca ta - am spart-o. Acum sunt bine, intr-o stare sufleteasca ... neutra (exista asa ceva?). Nu-mi e dor de tine, nu plang, nu te iubesc, nu te urasc, dar nici nu sunt foarte fericita.

Am sa-mi iau hanoracul roz si castile si-am sa alerg 6 kilometri. Sau nu, aia e norma zilnica. Am sa fac 7 sau 8, ca sa fiu obosita rau de tot si sa nu ma mai gandesc la nimic. Pentru ca nu te mai iubesc deloc si nu are rost sa imi mai ocup gandurile cu tine.

Miros de cafea.

Cer nu foarte senin, muzica, ceasca de cafea in fata. Mi-am luat portia de plans, gata, mi-a trecut. Si de ce-am plans ? De dragul vremurilor trecute. Nu stiu. De proasta. Asa.
Bulltshit. Eu nu beau cafea, nu stiu de ce am facut-o; e amara, nu am vrut sa pun zahar in ea. Cred ca am facut-o sa-i simt mirosul, cum era atunci cand tu beai cafea dupa-amiaza si-am vrut s-o beau ca tine - tare si amara. Dar nu pot, era mai usor cand luam doar o gurita mica de la tine si ma strambam spunandu-ti ca nu e buna. E oribila. O sa se raceasca si-am s-o torn pe toata-n chiuveta si-am sa spal ceasca, am s-o pun la scurs si maine-am sa fac alta cafea.

Si-am sa-mi fac cafea in fiecare zi, daca asta inseamna c-am sa ma satur de amintiri ...

Something.

Am furat o leapsa de la Rares:

1. Ce inseamna pentru tine toamna ?
Cea mai frumoasa perioada din an - culori, ploi, vant, cer innorat ... Prefectiunea.

2. Numeste trei lucruri care-ti plac sa le faci in acest anotimp.
Plimbarile prin padure, fugitul prin ploaie si fotografiatul a tot ce poate fii fotografiat.

3. Care-i luna ta preferata de toamna ? De ce ?
Septembrie, i guess. Vorba unei prietene, de ce nu ? : )) Just kiddin'. Nu stiu, faptul ca acum incepe toamna si pot vedea natura schimbandu-se, incep liceul and stuff; pur si simplu imi place.

4. Povesteste cea mai frumoasa intamplare din intervalul septembrie - noiembrie.
Well, e septembrie, dar sunt sigura ca niciun alt eveniment n-o sa-mi mai placa asa mult ca acesta, asa ca-l pun pe asta: a fost pee 9 septembrie, you know, cand ai venit aici si finally ne-am vazut. Initial credeam c-o sa fug inainte sa ajungi, dar n-am facut-o. A fost genial <3.

5. Ce ambitii ai pentru toamna lui 2012 ?
Note mari, fotografii, sa nu ma las nicicum de alergat, sa fiu mai intelegatoare si cam asta-i, presupun.

6. Scrie patru versuri - de la tine - in legatura cu toamna.
Nu cred ca sunt in stare acum, poate am sa editez.

7. In viziunea ta, care e cea mai frumoasa experienta care se poate trai in acest anotimp ?
Presupun ca e genial sa te casatoresti toamna sauuu, pentru persoane mai de-o varsta cu noi asa, sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca si sa-ti spuna asta toamna, idk, ceva de genul acesta <3.

8. Ce crezi ca defineste cel mai bine toamna ?
Culorile.

9. Te-a atins vreodata melancolia toamnei si starea generala specifica ei ?
De fiecare data.

10. Un aspect negativ al acestui anotimp.
Nu exista asa ceva.

Daca era un film ...

Daca era un film ... Ai fii dat totul naibii pentru mine, i-ai fii dat drumul la mana si ai fii venit dupa mine, mi-ai fii spus ca m-ai remarcat de ceva vreme si ca vrei sa ma cunosti, mi-ai fii spus ca sunt frumoasa si ca nu te poti gandi decat la mine tot timpul.

Dar e realitatea ... Realitatea in care tu pastrezi tot ce ai, o tii in continuare de mana si nu vii dupa mine. Nu-mi spui toate acele lucruri dragute pe care as vrea sa le aud de la tine; ma privesti afectat cat de mult poti, apoi treci mai departe, intorci capul si ma mai privesti inca odata. Stiu ca-l intorci, pentru ca si eu l-am intors dupa tine.

Si nu te invinovatesc, stii ? Nici eu n-as renunta la tot ce am pentru tine, pentru ca nu te cunosc si s-ar putea ca nici macar sa nu te plac !

Cum reusesti ?

- Am invatat sa traiesc fara iubire.

- Stii ceva ? Nu te cred.