E de ajuns ca el să-mi dea un mesaj, să ne purtăm o noapte ca înainte, ca și cum n-am fi acum ... așa. Nu străini, nu ăsta e cuvântul. Noi nu suntem străini, n-avem cum să fim. Străinii nu simt asta unul pentru altul, nici măcar atunci când e dragoste la prima vedere. E de-ajuns un mesaj să-mi faci ziua mai bună și tot de unul să mi-o strici, dar nu-mi pasă, stric-o dacă vrei, tot ar fi cotată ca o zi bună pentru că aș știi că te-ai gândit la mine măcar câteva momente.
Acum multă vreme, ne-am făcut promisiuni. Le-am încălcat amândoi pe toate, nimic nu s-a întâmplat cum ne-am fi dorit, iar de-atunci n-am mai promis nimănui nimic și nici n-am mai crezut în promisiuni - am crezut că dacă tu le-ai încălcat, toți o să facă la fel. Acum te-ai întors și ne-am făcut din nou promisiuni. Ai fi spus că nu sunt atât de naivă să le cred și pe astea, dar le cred, le cred pe toate. Îmi inchid mereu inima după ce pleci, iar ea se deschide automat când te întorci. Cred că tu ești singurul care are cheia.
Am murit la fiecare plecare a lui și am renăscut la fiecare reîntoarcere.
