Sunt atât de speriată, atât de speriată fără niciun motiv real. Adorm în fiecare seară bine dispusă, cu gândul la tine, cu gândul c-o să te văd și o să îți zâmbesc. C-o să mă cauți cu privirea, cum faci mereu, c-o să-mi zâmbești și c-o să vorbim mai mult prin priviri. Că te ignor. Că mă tem. Mă trezesc în fiecare dimineață cu gândul ”e azi. azi o să aflu că are pe altcineva” și-mi dispare gândul când te văd și reapare când vine seara ...
Nu sunt coerentă. E abia luni și sunt obosită. Și nu vreau weekend. Vreau să te văd. Și vreau să-mi spui că mă placi, vreau să-mi spui mie, nu lui And., vreau să-ți faci curaj, așa cum spui că n-ai.
Așa că ar fii mișto să îți iei inima în dinți și să-mi spui ceva.
