- Ce faci ?
- Îl iubesc.
- Dar ce ştii despre el ?
- Nimic.
Ştii momentul ăla când abia aştepţi să vezi pe cineva ? Când eşti morocănos toată ziua, pentru că persoana aia specială nu apare mai repede ? E momentul acela când zâmbeşti cu gura până la urechi (şi mai mult dacă se poate) când trece pe lângă tine.
Cum am zis mai pe la începuturi sau când oi fi zis eu, am să postez tot felul de tâmpenii/prostioare aici, so, încep * laughs *
Discuţie între mine şi cea mai bună prietenă :
- Auzi, trebuie să îţi spun ceva ...
- Spune.
- Promite-mi că nu râzi de mine.
- Nu râd, promit.
- Îmi place de T^2 (T pătrat).
- Măi, de ce să râd ? E drăguţ şi deştept şi ... Pff, ce vorbesc eu aici ? *râde ca o nebună*
Altă zi, la şcoală, pe coridor. Eu cu cea mai bună prietenă :
Stăteam sprijinite de perete, iar el era la uşă. Ea mă loveşte cu piciorul în piciorul meu, strigând:
Ea: UITEEEE-L !!! UITEEEE-L!!! ÎL VEZI ? LA UŞĂ!
El: Eu ?
Eu: Evident că nu tu.
*După ce pleacă el*
Eu: Idioato.
Ea: Scuze, voiam să-l vezi.
Anyway, a fost epic.
Promisiune: în vacanţa asta nu trebuie să îl văd. Nu trebuie să îl plac sau iubesc. Şi nu trebuie să plac sau să iubesc pe nimeni. Punct.
Ştiu că nu am să mă ţin de promisiune. Am să fiu ceva de genul "mi-a trecut, And., zău." şi apoi am să-l văd şi am să fiu ceva de genul "omfgomfgomfg, mi-a zâmbiiiiiiiit!"
